Tratamentul herpesului vizează suprimarea simptomelor și reducerea frecvenței recurențelor, deoarece virusul nu poate fi eliminat complet.
Herpesul genital este o boală virală frecventă care afectează milioane de persoane și poate afecta grav sănătatea reproductivă. Inflamația cronică asociată cu această infecție prezintă riscuri pentru fertilitate și complică evoluția sarcinii.
Cum afectează herpesul sistemul reproducător
Virusul herpes simplex se transmite predominant pe cale sexuală, deși HPV-1, care provoacă herpes pe buze, provoacă uneori leziuni genitale prin contact oro-genital. Odată infectat, virusul persistă în celulele nervoase, activându-se în caz de stres, dereglări hormonale sau imunitate slăbită. Simptomele (erupții dureroase, mâncărimi, arsuri) nu apar la toată lumea – aproximativ 80% din cazuri sunt asimptomatice.
Inflamația cronică cauzată de herpesul genital contribuie la apariția infecțiilor secundare (chlamydia sau micoplasma), care intensifică procesele patologice la nivelul organelor de reproducere.
La femei, recurențele frecvente duc la inflamarea colului uterin sau a endometrului. Acest lucru reduce șansele de implantare cu succes a embrionilor și crește riscul de infertilitate. La bărbați, virusul afectează calitatea spermei prin reducerea motilității spermei. În plus, combinația HPV cu papilomavirusul crește probabilitatea apariției modificărilor precanceroase ale colului uterin, amenințând potențialul reproductiv.
Riscuri pentru sarcină
Herpesul genital este deosebit de periculos pentru femeile însărcinate. Un virus activ în al treilea trimestru poate duce la infecție intrauterină, provocând anomalii congenitale la făt (microcefalie sau leziuni ale sistemului nervos). Riscul de transmitere la nou-născut în timpul travaliului este de până la 50% dacă mama are erupții active. Aceasta poate provoca herpes neonatal, o afecțiune severă cu o rată ridicată de mortalitate.
Inflamația cronică este, de asemenea, asociată cu travaliul prematur și insuficiența placentară.
Abordări terapeutice
Tratamentul vizează suprimarea simptomelor și reducerea frecvenței recurențelor, deoarece este imposibil să se elimine complet virusul. Printre principalele metode se remarcă:
- Medicamente antivirale – sunt prescrise pentru tratamentul episoadelor acute și pentru terapia supresivă în cazul recidivelor frecvente.
- Imunomodulatori – sunt utilizați pentru a spori răspunsul imun și a scurta durata exacerbărilor. Medicamentul este administrat subcutanat și este adesea combinat cu alți agenți.
- Măsuri preventive – evitarea stresului, întărirea imunității, utilizarea contracepției de barieră.
Eficacitatea terapiei depinde de caracteristicile individuale și de trimiterea în timp util la un medic.
Herpesul genital reprezintă o amenințare gravă la adresa sănătății reproductive, crescând riscul de infertilitate și de complicații ale sarcinii. Depistarea precoce și tratamentul competent ajută la minimizarea consecințelor, dar autodiagnosticul și autotratamentul sunt inadmisibile.
Pentru selectarea terapiei și controlul afecțiunii trebuie contactat un medic – ginecolog, urolog sau dermatovenerolog. Numai o abordare profesională garantează siguranța și păstrarea sănătății.
