Utilizarea regulată a oțetului deteriorează lacul și materialul de etanșare, provocând microfisuri și reducând rezistența la umiditate
Atunci când doriți o curățare fără substanțe chimice dure, mâna ajunge adesea la o sticlă de oțet. Pare un remediu universal, dar în realitate nu este atât de simplu, mai ales când vine vorba de îngrijirea pardoselilor.
Oțetul este un acid slab, dar poate rupe treptat straturile protectoare ale unei suprafețe. Laminatul, parchetul și gresia își pierd luciul în timp și devin mai vulnerabile.
Utilizarea regulată a oțetului deteriorează lacurile și materialele de etanșare, provocând microfisuri și reducând rezistența la umiditate. În cazul pardoselilor din lemn, acidul poate face ca materialul să se întunece și să se deformeze. Combinarea oțetului cu apa fierbinte este deosebit de periculoasă.
Producătorii de pardoseli avertizează clar: oțetul în îngrijirea pardoselilor nu este recomandat. Această informație este menționată în instrucțiuni, dar este adesea ignorată în viața de zi cu zi.
Dacă există animale în casă, vaporii de oțet le pot irita căile respiratorii, rămânând în aer mai mult timp decât pare. Persoanele cu pielea sensibilă riscă uscarea și iritarea în urma contactului cu oțetul, în special fără mănuși.
Unele persoane cred că oțetul dezinfectează, dar eficiența sa este mult mai scăzută decât a remediilor specializate. Acesta nu este capabil să ucidă virușii și bacteriile persistente.
Pe suprafețele lucioase, oțetul lasă dungi și patină ternă, strică aspectul și necesită lustruire suplimentară. Pe plăcile cu rosturi de chit, oțetul poate distruge chitul, ducând la pătrunderea umidității și la dezvoltarea mucegaiului.
Mirosul de oțet nu dispare imediat, mai ales în încăperi închise și se poate combina cu alte mirosuri pentru a crea un fond neplăcut.
Pentru curățarea pardoselilor, este mult mai sigur să alegeți produse neutre cu un pH blând – acestea protejează pardoseala, nu deteriorează suprafața și nu provoacă efecte nedorite.
